Pe 21 decembrie, la Sala Radio, în concertul „Aşteptând Crăciunul", Grigore Leşe aduce în agitatul târg al Bucureşilor ceva din pacea şi tihna sărbătorilor de iarnă aşa cum erau ele prăznuite în satul tradiţional românesc.

Muzicianul care a declarat cândva: „Sunt mândru ca sunt absolventul unui institut de folclor care se cheamă Ţara Lăpuşului", a explicat astfel rolul muzicii în societatea arhetipală: „În satul românesc de odinioară muzica avea valenţe magice, de protecţie, însoţind omul arhaic pe tot drumul vieţii şi ajutându-l la trecerea celor trei praguri: naştere, nuntă, moarte. Se credea că această muzică avea capacitatea de a deschide porţile timpului şi spaţiului sacru, făcând posibilă comunicarea cu lumea divină. Sfârşitul de an coincide cu o reactualizare a cosmogoniei, cu refacerea Timpului Primordial, a timpului pur care exista în momentul Creaţiei. Spectacolul „Aşteptând Crăciunul" nu povesteşte doar despre sfârşitul efectiv al unui anumit interval de timp şi de începutul unii alt interval, ci de anularea trecutului şi a păcatului individual sau colectiv printr-o purificare rituală, printr-o ardere simbolică suprapusă mesajului creştin. „Aşteptând Crăciunul" se doreşte a fi un altfel de spectacol, menit să oferă o alternativă atât producţiilor de inspiraţie occidentală, cât şi producţiilor autohtone folclorizate care invadează spaţiul premergător celei mai încărcate perioade din an din punct de vedere al concentrării de sacralitate. "

Referindu-se în mod special la colindă, cu varianta maramureaşnă „corindă", Leşe a făcut un întreg istoric al acestui gen muzical: „Corinda este, înainte de toate, o urare cântată în grup, cu caracter festiv, de prosperitate şi asigurare a viitorului, de invocare a unor reprezentări totemice, care prin repetare (în fiecare an, la fiecare casă) activează forţa magică a cuvântului, cu scopul de a ordona