Tot anul, fără pauză, USL l-a dat jos pe Băsescu. Şi pe Boc. PDL, pe de altă parte, a făcut o reformă dură în interiorul partidului, dar într-o manieră foarte specială - i-a pus la colţ tocmai pe reformişti. UDMR-ul, pragmatic, execută ce a învăţat mai bine: cu un 5% leşinat hotărăşte ce, când şi cum trebuie să se facă.

UNPR-ul, discret şi prea puţin mediatizat, acţionează şi punctează - au deja câteva sute de primari şi vor mai avea câteva sute până la alegeri. Pe ultima sută de metri, înainte de intrarea în 2012, PDL anunţă clar că guvernul va redesena colegiile.

Puţin mai încolo, în Europa, Germania pune condiţii dure, dar hotărârea luată e din cea mai mămoasă posibil. Traian Băsescu ajunge direct în Turcia, care ameninţă Siria, care, la rândul ei, are ceva cu Israelul. Puţin mai încoace, UNPR-ul, membru al coaliţiei de guvernare, merge în China, dar nu oricum, ci la invitaţia Partidului Comunist Chinez, "sfidând" axa Bucureşti-Londra-Washington. Sau poate nu...

Aceste câteva mişcări, puţine din multitudinea celor care s-au derulat în 2011, ne indică faptul că lumea se duce într-un sens, chiar dacă nu bănuim care.

Bine, veţi întreba, dar ce legătură are cu noi, cu Brăila noastră strămoşească? Păi tocmai aia-i, că n-are nicio legătură, iar această stare de fapt e uşor de demonstrat. Bunea Stancu, de pildă, n-a pronunţat o singură dată numele Băsescu, chiar dacă face parte din USL-ul care-l dă jos pe Băsescu. Dumitriu a reuşit o singură figură artistică: să-l ironizeze pe Paleologu şi să declare afecţiune sinceră lui Blaga, adică să se pronunţe pentru trecut şi anti-reformă. Despre UDMR, în altă ordine de idei, nu se discută la Brăila, că n-avem noi treabă. Iar UNPR-ul, serios şi încruntat la centru, devine de desene animate în Brăila, fiind identificat cu Constantin Cibu şi Ganea Vişinel.

Trebuie să ne obişnuim cu gândul că Bră