Criza datoriilor suverane este, în mare măsură, o criză sentimentală, nu doar rațională. Precum un iubit părăsit, piețelor le e greu să mai aibă încredere din nou.

Economiștii care studiază comportamentul economic al piețelor consideră că perioadele de criză financiară transformă speranțele nejustificat de înalte dinainte de criză într-o dezamăgire adâncă și irațională o dată cu începutul crizei. Elementele fundamentale ale pieței sunt ignorate iar investitorii fac doar asocieri negative în legătură cu anumite investiții, arată CNBC.

Iubita trădată

„Ceva similar se întâmplă, în prezent, în cadrul zonei euro, zonă care a fost contaminată la nivel psihologic și detestată”, a declarat David Tuckett, psihoanalist și autor al „Minding the Markets”.

„Este o analogie bună să o compari cu cazul în care descoperi că prietenul sau prietena ta are o aventură, sau așa ceva. Împăcarea devine foarte dificilă, deși rămâne posibilă”.

Tuckett, și alți proponenți ai „finanțelor emoționale”, intersecția gestiunii de finanțe cu studiul psihologiei investitorilor, consideră că, în perioade de crize care urmează unei perioade de creștere economică susținută, panica și teama se pot răspândi ca un virus.

„Uneori chiar un mic eveniment, altfel nesemnificativ, poate conduce la răsturnarea întregului ansamblu. Acesta începe să se îndrepte într-o direcție după care izbucnește panica, sentiment întreținut de spiritul de turmă”, a declarat Paul de Grawe, profesor de economie internațională la Universitatea din Leuven și expert în uniunea monetară și asupra datoriiei publice europene.

În cazul euro, posibilitatea intrării Greciei în faliment a fost suficientă pentru declanșarea unui val de panică, val care a forțat până la urmă pe agendă un subiect anterior de neconceput, destrămarea zonei euro.

Pentru experții în fe