Imaginaţia legiuitorilor români este mai mare decât lungimea reţelei naţionale de autostrăzi. România are la dispoziţie două pachete legislative pe baza cărora se pot construi autostrăzi în parteneriat public privat, însă nicio autostradă funcţională realizată prin aplicarea acestor legi.
Dacă forma iniţială a PPP din România includea doar concesiunea, sistem prin care s-a încercat fără succes realizarea autostrăzii Comarnic-Braşov în urmă cu câţiva ani, mai mulţi oficiali guvernamentali şi parlamentari se declară susţinători ai unei noi forme de PPP care presupune înfiinţarea unor aşa-zise "companii de proiect", în care statul va fi acţionar, alături de investitorii privaţi.
Care sunt diferenţele?
In cazul concesiunii, reglementată de OUG 34 din 2006- legislaţia achiziţiilor publice, statul pune la dispoziţie terenul, dar nu înfiinţează nicio societate comercială împreună cu concesionarul. Autostrada este exploatată de acesta o perioadă bine precizată după care aceasta, la finele perioadei stabilite iniţial contractual, reintră în proprietatea sa. Ca urmare a faptului că concedentul -stat şi concesionarul administrator al companiei sunt independenţi, primul nu participă la asigurarea finanţării.
Dimpotrivă, în cazul PPP ce îmbracă forma companiei de proiect, statul este unul dintre acţionarii acesteia, alături de investitorul privat, proiectul este în proprietatea companiei, iar administrarea acestuia se face în comun. In acest caz "nu există posibilitatea ca partenerul public/autoritatea contractantă să perceapă e la investitorul privat plata unei sume de bani prestabilite pentru dreptul de a exploata serviciile bunului realizat pe o perioadă determinată", spune senatorul Sorin Fodoreanu, unul dintre susţinătorii legii 128/2010 care reglementează acest tip de parteneriat. Deoarece părţile, respectiv statul şi investitorul sunt pa
