- Social - nr. 914 / 20 Decembrie, 2011 Timp de cateva zile, langa usa de iesire dintr-un magazin alimentar, am vazut, asezat pe un carton, un baiat care ar fi trebuit sa fie la scoala, cam prin clasa a V-a. Avea in fata o cutiuta cu cativa banuti daruiti de cumparatori. Langa el, pe acelasi carton, se afla un catel. Acesta isi punea, din cand in cand, capul in poala "stapanului” si privea mereu in ochii lui. Treceau pe langa ei caini in lese, ori liberi, impreuna cu stapanii sau stapanele lor. Pe el nu-l interesa. Nu ameninta si nici nu-i era teama. Stau si privesc. La un moment dat, baiatul scoate dintr-o hartiuta cate un biscuite si, rupandu-l in bucati, il imparte: una mie, una tie. Catelul se multume ste cu ceea ce primeste si nu ravneste la mai mult, ci priveste numai rugator la stapan. Asa i-am vazut la ora pranzului, si asa i-am gasit la ceasuri de seara. De cateva zile au disparut, si alti cersetori au ocupat locul lor, incat ti se pare ca intre acestia ar fi o intelegere, ca urmeaza un anumit circuit. Ce perspectiva de viitor are un asemenea copil si altii ca el? In alte vremuri erau adunati, erau predati parintilor sau internati in institutii de ocrotire, pe care unii cetateni, in anii din urma, abia au apucat sa le desfiinteze, macar ca acestea acumulasera o experienta de peste o jumatate de veac. Acum, sarmanii copii se bucura de un drept castigat: cersetoria. Peste cativa ani, insa, o parte dintre ei nu-si vor mai intinde mana ca sa primeasca ceva, ci sa-si ia: din buzunare, din posete, din locuinte etc. Societatea nu poate inchide ochii in fata unei asemenea perspective, ci trebuie sa puna piciorul in prag, ca stim sa pasim mai bine decat altii. VASILE CRISTUREANU - Social - nr. 914 / 20 Decembrie, 2011 Timp de cateva zile, langa usa de iesire dintr-un magazin alimentar, am vazut, asezat pe un carton, un baiat care ar fi trebuit sa fie la scoala, ca