Ca inspector şcolar, mi-am dat seama că e tot mai greu să faci ore cu copiii, în ziua de astăzi. La ultima lecţie deschisă la care am participat, învăţătoarea a trecut în revistă materiile învăţate. Întâi a întrebat şcolarii dacă s-au pregătit pentru lecţie.

O mare de mâini s-au ridicat în sus. Iniţial, am avut impresia că toţi au învăţat şi vor să răspundă.

- Eu, se ridică Gigel, am vrut să învăţ, dar tata mi-a zis că n-are nici un rost, că astăzi poate ajunge departe orice prost. Că suntem o societate a tuturor posibilităţilor…

- Eu m-am uitat la filme, pe calculator, sare alt băiat şi vreau să mă fac infractor, că aceştia ies învingători, cunoscând şcoala vieţii şi nu cea pe care o urmăm noi acum…

- Iar pe mine mama m-a trimis afară, la joacă şi mi-a zis să vin când mă cheamă ea. Aşa face de câte ori pleacă tata în delegaţie şi vine cineva la ea…

- Să trecem la lecţie!, încercă învăţătoarea să oprească avalanşa pornirilor rebele. Ia spuneţi, în propoziţia „Bunica îmbracă bundiţa”, care este subiectul ?

- Eu ştiu care-i cauza, sare un pistruiat. Frigul din casă!

- Stai jos! Răspundeţi doar când sunteţi numiţi. Ce faceţi dimineaţa, când vă sculaţi?

- Spun eu!, sări un grăsunel, ridicând două degete. Aprind lumina, dacă este curent. Apoi mă spăl dacă, mă scuzaţi, curge apa. După care trec la masă şi mănânc, dacă mama îmi dă ceva sau dacă are ce-mi da…

- Bine, bine…Ia spuneţi, care sunt cele mai scumpe fiinţe?

- Porcii, doamna învăţătoare. Tata a spus că sunt enorm de scumpi!

Roşie ca focul, învăţătoarea m-a privit cu coada ochiului. Am lăsat privirea în jos, cam la nivelul tivului. Am zis că n-are nici o vină, aşa-i tineretul din ziua de azi. La final, copiii au făcut o analiză literară a poveştii „Harap Alb”, în care au spus că Setilă şi Flămânzilă erau români, Ochilă privea numai spre occident, iar