De la rochii, pantaloni şi eşarfe până la lenjerii de pat, poliesterul a înlocuit de mulţi ani fibrele naturale. Mai controversat şi mai omniprezent ca niciodată, este preferat datorită costului scăzu faţă de lână, bumbac sau mătase.
Şi totuşi... producerea şi purtarea poliesterului implică riscuri mari pentru mediu şi sănătate. Produsele de bază care alcătuiesc poliesterul „clasic" se obţin prin rafinarea petrolului şi a gezelor naturale, principalul fiind paraxylena. În lume se produc anual aproximativ 40 tine de fibre de poliester şi derivate din poliester.
Dar poliesterul conţine ftalaţi, substanţe care se adaugă pentru a face fibra mai flexibilă. Acest compus intră în organismul uman prin piele şi perturbă dezvoltarea şi funcţionarea organelor de reproducere, ducând la reducerea numărului de spermatozoizi, atrofie testiculară şi dezvoltarea timpurie a sânului. Şi poliesterul nu este folosit doar la îmbrăcăminte, ci şi în mobilier, perne, perdele, deci oamenii sunt expuşi chiar dacă aleg sa poarte doar haine din fibre naturale.
De aceea, oamenii de ştiinţă japonezi de la Toray Industries au creat mostre din ceea ce ei spun că ar fi în întregime din surse regenerabile, un poliester bio obţinut din biocombustibil. „Succesul acestui studiu, deşi în condiţii de laborator, este dovada că fibrele de poliester pot fi produse pe scară industrială din materii prime regenerabile de biomasă" a spus un purtător de cuvânt al companiei. „Acesta este un pas important care ar contribui la reducerea emisiei de carbon."
