Fragmentul de proză de mai jos este strict luat din realitatea postrevoluţionară din Timişoara, la un bar anume unde mă aflam şi eu ascuns sub numele de Ilie Şfeic. Atrag atenţia cititorului că numele nu este nevinovat: Şfeic este bravul Svejk, nimic altceva. Mai adaug aici şi dedicaţia din titlu, la care adaug frumuseţea indicibilă din zilele acestea a mitingurilor colegilor cu patalama şi rente viagere care îşi zic revoluţionari. Colegi, adică, de-ai Anei Ipătescu!

Trebuie să precizăm că Şfeic nu a devenit deodată bravul capitalist de mai târziu, la început Iliuţă va fi să fie revoluţionar, pe urmă militant şi, abia la urmă, patron. Această înceată schimbare a sa va fi în acord cu schimbările întregii societăţi, aşa cum îi şi spunea la bere, la café barul Boycott, prietenul său, mitingistul şi viitorul oengist Costică, zis mai apoi Kiti, nu se ştie de unde şi de la ce anume. Şi pe când stăteau ei aşa la bere, fumau ţigări revoluţionare într-un fum revoluţionar, într-un decor care amintea perfect de fosta bodegă din vechiul regim. Semăna exact, la fel mesele, la fel pereţii, la fel grilajele de fier de la geamurile vitrinei, la fel tejgheaua de tablă inox. Nici nu se poate schimba, de altfel, totul peste noapte aşa cum ar dori ei în calitatea lor de foşti mitingişti, actualmente activişti oenge, nu se poate deoarece istoria nu se schimbă cu una, cu două. Oricum, ceva, ceva modificări s-au ivit, bunăoară avem o reclamă cu o sticlă roşcată pe care scrie – pentru tot consumatorul – Coca Cola, pe care o ştiau ei, ce-i drept, din reclamele de la televiziunea din Novi Sad, pe când se uitau cum sfârâia în pahar cu bule ademenitoare Coca Cola sârbească, în vreme ce la noi răcoritoarea se numea Cilcola sau Cico şi era produsă în sticle urâte, cu nişte depuneri albe pe fundul sticluţei. De altfel, Costică Kiti îi spune lui Ilie, chiar acolo la café barul Boycott,