Moartea lui Kim Jong-il în Coreea de Nord inaugurează o perioadă de incertitudini în regiune. De altfel întreaga comunitate internaţională are motive să fie îngrijorată de evoluţia situaţiei în această ţară care posedă arma atomică dar unde populaţia moare de foame.
Regimul nord-coreean, un amestec de stalinism, de maoism şi de despotism de tip asiatic, rămîne într-adevăr o enigmă, dată fiind în primul rînd longevitatea sa. Fondatorul regimului comunist în Coreea de Nord, Kim Il Sung, mort în 1994, a fost, într-un fel, un dictator obişnuit, mare consumator de cult al personalităţii, dar comparabil cu Stalin, cu Mao sau cu Fidel Castro.
Fiul său, cel care a condus pînă acum trei zile Coreea de Nord, altfel spus decedatul Kim Jong Il, l-a întrecut însă cu mult pe tată în materie de cinism, secretomanie, delir politic şi imprevizibilitate.
In cei 17 ani cît a condus el ţara Kim Jong Il s-a remarcat prin gustul pentru mister, prin tot felul de capricii de bufon dar mai ales prin apetitul pe care l-a avut de a şantaja comunitatea internaţională jucînd pe cartea bombei atomice. Provocările sale au fost nenumărate iar răbdarea statelor din jur direct ameninţate de el, în special Japonia şi Coreea de Sud, greu pusă la încercare.
El a fost în acelaşi timp fondatorul unei nou specii de tirani, cea a “tiranilor nucleari” după cum l-au numit americanii. Se spune despre el că îi plăceau vinul şi femeile, că uneori chefuruile organizate de el se prelungeau pînă dimineaţa, că privea la nesfîrşit filme (avea o slăbiciune pentru episoadele cu James Bondes), că îi era frică de avion şi circula numai cu trenul blindat, că îi plăceau langustele şi supa de rechin... Iată informaţii care ne creionează cît de cît portretul defunctului fără a ne ajuta însă să-l înţelegem mai mult.
De notat însă că despre fiul său, Kim Jong Un, în vîrstă de 30 de ani, decl
