În ziua de azi, este mai profitabil să distrugi psihic un popor.
S-a discutat mult în presă şi pe bloguri ce s-ar fi întâmplat dacă şi România ar fi avut un Havel. Concluziile au fost diverse, dar s-a dat de înţeles că aşa sunt românii, n-au curaj, n-au spirit civic, n-au democraţia la bază. Un fals şi o manipulare care continuă ceas de ceas şi secundă de secundă.
Nu l-am avut noi pe Corneliu Coposu? Se poate cere mai mult de la un om decât a făcut Corneliu Coposu în apărarea libertăţii în care a crezut? Nu a fost singur. Elitele româneşti au înfundat lagărele. N-au fost luptătorii din munţi? Cum au plătit? Ei executaţi, familiile lor distruse, exterminate până la a şaptea spiţă. Şi talpa ţării? Zeci de mii de ţărani arestaţi, schingiuiţi, fugăriţi prin păduri. Preoţi încarceraţi, ofiţeri ai armatei condamnaţi.
Apoi nu s-a mai ridicat nimeni? Doina Cornea este o plăsmuire? Şi toţi ceilalţi care, izolaţi, urmăriţi, terorizaţi, au continuat să reziste în cele mai grele momente?
Dar dacă am fi avut şi un Havel? Nu l-am fi făcut noi astăzi conspirator kaghebist? Nu am fi spus noi cum a complotat în slujba Moscovei pentru a-l da jos pe iubitul Conducător? N-ar fi fost acest Havel românesc o unealtă a unor forţe externe care, deranjate de politicile independente şi înţelepte ale lui Ceauşescu, au organizat lovitura de stat?
Şi atunci de ce să plângem acum că nu am avut un Havel? Iată că avem tineri care au ieşit în stradă acum 22 de ani, în momentul în care patriotul Ceauşescu ordona foc împotriva propriului popor. Probabil şi aceşti copii fuseseră racolaţi de KGB de pe băncile grădiniţelor şi ţinuţi în adormire până în decembrie 1989.
În ziua de azi, pentru a distruge o naţiune nu este nevoie să o invadezi cu diviziile de tancuri. Este mai profitabil să distrugi psihic un popor, să-i demolezi momentele fondatoare. Iar decembrie 198
