In traditia populara romaneasca, bradul a avut intotdeauna un rol important, fiind regasit in obiceiuri vechi, care, uneori, duc pana la daci. Bradul este prezent, in fiecare din cele trei momente importante din viata omului: nastere, nunta si moarte.

In unele zone ale tarii exista traditia, astazi pe cale de disparitie, de a se sadi un brad la nasterea copilului. Desigur, simbolic, cei doi, bradul si copilul, erau infratiti. De asemenea, tot la nastere, se mai obisnuia ca moasa sa inchine nou-nascutul in fata unui brad.

Bradul de nunta, frumos impodobit, inca isi are rolul sau important in cadrul ceremoniei nuptiale, in mai multe zone ale tarii. De obicei, bradul de nunta este purtat de cavalerul de onoare, atunci cand mireasa merge la o fantana, dar si la biserica.

Un arbore cu radacini in istorie

La inmormantare, bradul apare mai ales atunci cand persoana decedata este un tanar care nu s-a cununat. Bradul este imbodobit cu fructe, dulciuri si flori, care se impart de pomana. Tot sub brad, batranii de alta data isi tineau scaunele la judecata.

Un alt obicei raspandit este cel al bradului de pomana. Se curata de ace un brad mic, se impodobeste cu fructe, flori, nuci aurite si panglici colorate si se infige in coliva. In Moldova, exista obiceiul ca in crengile goale ale bradului sa se puna turta dulce sub forma de pasare, care sa aminteasca de sufletele mortilor.

Traditia pomului de Craciun este relativ noua, de pe la jumatatea secolului al XIX-lea, si vine din tarile germanice. Legenda spune ca o familie de boieri din Bucuresti si-a adus din Germania o bona pentru copii. In ajunul Craciunului, bona a impodobit un brad, asa cum obisnuia ea sa faca acasa.

Boierilor le-a placut si, in ziua de Craciun, au aratat si musafirilor frumusetea de brad impodobit. In anul urmator, de Craciun, au