- Cultural - nr. 914 / 20 Decembrie, 2011 Scrisori deschise Draga Nicu, Am aflat din presa ca ai implinit 55 de ani. Si am ramas descumpanit. Te credeam mai tanar, atat esti de viu, de neobosit, de "neastamparat” in sensul cel mai bun si mai frumos al cuvantului. Esti tot timpul in activitate, nu ai niciodata zile libere, nici concedii. Esti prezent peste tot unde au loc evenimente culturale si nu doar ca simplu observator, ci ca participant activ, "nasti” mereu idei noi, incurajezi si sprijini cu generozitate pe toti cei in care descoperi talent si perspective de dezvoltare, organizezi si patronezi manifestari de mare frumusete si cu un bogat continut artistic, ii sarbatoresti pe oamenii de cultura care merita stima si recunostinta noastra, iti faci auzit glasul, cu inteligenta, luciditate si fermitate, in numeroase probleme care privesc starea culturii noastre. Si iti mai gasesti timp sa si creezi tu insuti, pentru sufletul tau si bucuria noastra, versuri de mare frumusete si sensibilitate, sau sa consemnezi dialoguri extrem de interesante si profunde cu mari personalitati ale literelor si artelor. Putini sunt cei care se pot lauda ca au facut pentru cultura romana atat cat ai facut tu. Si ai facut-o cu verva, cu pasiunea, cu daruirea, cu neodihna unui adolescent care mai are mult pana la cei 55 de ani pe care, aflu cu mirare, ca i-ai implinit. Dar, daca ma mai uit la impresionantul raft de volume pe care le-ai scris, la nenumaratele articole de ziar si revista care-ti poarta semnatura, la bogata activitate de editor de carti, la munca extraordinara si deloc usoara depusa pentru a asigura aparitia regulata, la un inalt nivel calitativ, a excelentei reviste, care este Vatra veche, la calitatea si responsabilitatea cu care ti-ai indeplinit ani de-a randul obligatiile de dascal sau la neobosita activitate de indrumator cultural careia i te daruiesti cu toata fiinta