Arătând cu degetul către conflictul de la graniţa sârbo-kosovară, cancelara germană Angela Merkel a împiedicat aproape singură acordarea statutului de ţară candidat pentru Serbia. Va trebui să aşteptăm până să putem concluziona dacă această mişcare a fost în interesul Germaniei şi al UE.

Merkel a fost primită la Priştina de copii cu steguleţe şi pancarte uriaşe, parcă scoase din Harry Potter. Şefa guvernului german se înscrie astfel în clubul restrâns al liderilor primiţi cu fastuoasă bucurie de albanezii kosovari: George W. Bush, Bill Clinton şi Josip Broz Tito.

Atmosfera se datorează impresiei kosovare conform căreia Merkel a împiedicat începerea negocierilor de aderare a Belgradului la UE. E drept că din punct de vedere economic, Serbia nu este o prioritate a Uniunii, dar la capitolul stabilitate în Balcani, integrarea în UE este o soluţie pentru retragerea trupelor staţionate în zonă din 1999.

Stabilitatea în Balcanii de Vest depinde nu numai de Priştina, ci mai ales de Belgrad, o capitală unde domnea aşteptarea statutului de ţară candidat de îndată ce ultimii criminali de război vor fi fost livraţi la Haga. Era o înţelegere informală, un fel de gentlemen’s agreement. Plus că UE ar fi putut exercita o presiune mai mare asupra Serbiei prin intermediul mecanismelor de pre-aderare pentru a forţa reforme în Serbia.

Da, ştim cu toţii că sârbii ar putea face mai multe, de exemplu în chestiuni de combatere a criminalităţii organizate sârbeşti care operează în oraşul Mitrovica, divizat etnic. Lipsa de voinţă a sârbilor de a trăi în nordul unui stat kosovar va rămâne însă. Şi respingerea acestei noi ţări este mai mare decât dorinţa de a fi membru al UE.

Le Figaro: Zona euro se pune sub tutela FMI

Vistieria Fondului Monetar Internaţional va fi îmbogăţită cu o injecţie de bani europeni pentru a putea salva, în caz de nevoi