Greu de imaginat ceva mai sordid, dar si mai reprezentativ pentru politica romaneasca decat episodul Aura Vasile. Nu este caragialesc. Personajele lui I. L. Caragiale aveau un oarecare farmec si mult umor. Cu alte cuvinte, erau, intr-o oarecare masura, simpatice. In politica romaneasca actuala nu exista asa ceva. Exista doar greata.
Despre tumbele amorale ale Aurei Vasile s-a scris deja. Slugile insetate de sange ale lui Basescu, nesimtitii, tradatorii au devenit peste noapte "fostii mei colegi, cei care au demonstrat, spre deosebire de altii, ca au valori si principii solide", iar UNPR a devenit dintr-un partid de cuci "singurul partid care mai reprezinta astazi stanga romaneasca". Asta pentru cateva ore, pentru ca dupa o discutie de cateva minute cu Marian Vanghelie, Aura Vasile a redescoperit in PSD singurul partid de stanga din Romania, iar noii colegi principiali au redevenit slugile lui Traian Basescu.
Dupa toate probabilitatile ne aflam in fata unei demonstratii de forta a lui Marian Vanghelie, care a regizat aceasta dramoleta sfarsita la spital, pentru a-i arata lui Victor Ponta ce se poate intampla in partid daca nu se poarta frumos si daca, desigur, nu-i inapoiaza rapid puterile depline asupra organizatiei de Bucuresti pe care el si numai el, cavalerul urbanismului, o poate tine in mana.
Lui Marian Vaghelie jocul i-a iesit chiar mai bine decat, probabil, spera cu ajutorul lui Victor Ponta care a fost, ca de obicei, lamentabil. A cazut direct in mijlocul plasei intinsa de Marian Vanghlie si, ironic, nu numai ca i-a urat Aurei Vasile drum bun, ci a mai si anuntat senin ca exista si alti colegi care ar vrea sa faca acelasi lucru. Adica un presedinte de partid de opozitie, a carui singura sansa de ajunge la putere este sa atinga, impeuna cu aliatii sai, 51 % la viitoarele alegeri, constata flegmatic subtierea randurilor, atun
