Revin asupra acestui subiect, în urma plângerilor exportatorilor, de la ultima întâlnire de bilanţ, în care au acuzat că lipsa personalului calificat îi împiedică să accepte şi să onoreze comenzile pe care le au.
În primul rând, se cuvine să consemnăm că exporturile româneşti au atins în 2000 nivelul de 10 miliarde dolari, egal nivelului anterior lui 1990, iar in 2011 nivelul de 60 miliarde dolari, o creştere absolut spectaculoasă.
Veste bună este că exportatorii au comenzi. Şi încă multe. În unele cazuri, comenzile acoperă tot anul 2012. Costurile mai mici cu forţa de muncă din România, managementul profesionist, tehnologille de ultimă generaţie cu care au început producţia, reducerile de costuri, inclusiv în zona cheltuielilor de personal, stabilitatea cursului de schimb, fac din fabricile din România ale multinaţionalelor şi nu numai, o zonă de refugiu pentru comenzile internaţionale, atâtea câte mai sunt.
Vestea proastă este că exportatorii întâmpină dificultăţi cu finanţarea producţiei. Şi încă nu e clar ce va urma, în urma posibilei decizii a băncilor mamă de a-şi reduce expunerea pe România.
Altă veste proastă este absenţa forţei de muncă calificată, care să fie angajată pentru onorarea comenzilor, fapt confirmat săptămânal de ANOFM.
În ultima săptămână erau disponibile, la nivel naţional, conform ANOFM; următoarele joburi: confecţioner asamblor articole din textile – 831, operator confecţioner în industria de îmbrăcăminte-ţesături, tricotaje, mat. sintetice – 373; muncitor necalificat in industria confectiilor – 361, agent securitate- 200, vânzător- 178, etc. Pentru posesorii de studii superioare, 500 de locuri de muncă.
Culegem acum roadele politicii ministrului Andronescu, care a desfiinţat şcoala profesională în 2003, înlocuind-o cu şcoala de arte şi meserii, a desfiinţat-o şi pe aceasta definitiv în 2009, din dorinţa de
