În decembrie 1989, Armata a mers până la un punct cu regimul Ceaușescu. Au murit peste 180 de oameni la Timișoara, București, Cluj, Arad, Sibiu. Nici până astăzi, dosarul victimelor Revoluției nu a fost soluționat. Sursa: AGERPRES
1 /.
Militari, milițieni, securiști și „teroriști” au ucis, dar, foarte mulți au rămas nepedepsiți.
Generalul Victor Stănculescu, presupus colaborator al serviciilor secrete britanice, i-a predat puterea lui Ion Iliescu, recunoscându-l ca șef al statului și comandant al forțelor armate. Un pact semnat cu sângele a peste 1.000 de oameni a căror moarte, petrecută după execuția lui Ceaușescu, nu a fost elucidată.
Noua putere avea nevoie de legitimitate populară și așa au apărut „teroriștii”. Un fenomen sângeros care a ținut cât a vrut Ion Iliescu. Iar Armata a fost cu el.Titlul şi intertitlurile aparţin redacţiei.
(Adrian Pătruşcă)
"Retragerea sprijinului", nu lovitură de stat
După cum se observă din datele sumare prezentate, activitatea anti-Ceauşescu a Securităţii este de mai lungă durată şi, în anumite particularităţi ale sale, nu poate fi scoasă din procesul de cauzalitate al felului în care s-au desfăşurat lucrurile. Mai toate acţiunile Securităţii trebuie plasate în cadrul operaţiunii de protecţie a instituţiei şi a statutului ei de putere influentă în stat, nu în planul vreunei intenţii eroice. În terminologia serviciilor secrete, această atitudine nu se numeşte lovitură de stat, ci "retragerea sprijinului acordat şefului statului", caz înregistrat, e adevărat, ceva mai paşnic la şedinţa Biroului Politic al partidului comunist din RDG (schimbarea lui Honecker) şi la şedinţa Biroului Politic al partidului comunist bulgar (schimbarea lui Jivkov). De fapt, această formulă elegantă de "retragere a sprijinului" este inventată de serviciile secrete, pentru a înlocui te
