O serie de patologii neurologice şi neurochirurgicale se prezintă ca urgenţe neurooftalmologice, mai des întâlnite fiind cele de natură vasculară. Cauzele cecităţii monoculare tranzitorii şi conduita terapeutică în faţa acestei afecţiuni sunt prezentate în articolul semnat de dl acad. Constantin Popa, în cadrul rubricii Creierul vascular.

O serie de patologii neurologice şi neurochirurgicale se prezintă ca urgenţe neurooftalmologice. Cele de natură vasculară sunt mai des întâlnite. Un examen neurooftalmologic simplu, la patul bolnavului, permite recunoaşterea acestor urgenţe şi iniţierea rapidă a unui tratament adecvat. Examenul în urgenţă cuprinde măsurarea acuităţii vizuale, vederea colorată (un stilou roşu este suficient), examenul câmpului vizual, examinarea ptozei sau a unei retracţii palpebrale, examenul pupilelor (în obscuritate şi la lumină, evaluarea acomodării – convergenţei asupra pupilelor, cercetarea unui fenomen de deaferentare pupilară), sensibilitatea corneană, mişcările extraoculare, examenul segmentului anterior al ochiului (cu o lampă de buzunar şi oftalmoscop) şi fundul de ochi după dilataţie, cu un oftalmoscop direct. Irigarea nervului optic, structură ce se dezvoltă din prozencefal, este asigurată de artera oftalmică, principala ramură colaterală a arterei carotide interne. În patologia vasculară cerebrală întâlnim bolnavi cu cecitate monoculară tranzitorie produsă prin obstrucţia arterei oftalmice sau a ramurilor care se desprind din aceasta, având o durată variabilă de câteva zeci de secunde sau minute. Uneori, durata unui episod de cecitate monoculară tranzitorie este mai lungă (ore). Începutul unui episod de cecitate monoculară poate să fie limitat la o mică porţiune din câmpul vizual, ce se extinde treptat, cuprinzând întregul câmp vizual la un singur ochi. De cele mai multe ori are aspect stereotip, descriindu-se chiar