Octavian Bellu spune că în spatele rezultatelor dezamăgitoare din acest an stau accidentările dese şi problemele de sănătate mai vechi, netratate la timp, care le-au scos practic pe gimnaste din ritmul de pregătire.
Gimnastica feminină românească a parcurs în acest an, în câteva luni, drumul de la extaz la agonie. Cu o evoluţie perfectă la Europene, unde campioana olimpică Sandra Izbaşa a revenit în forţă cucerind două medalii de aur, fetele pregătite de Octavian Bellu şi Mariana Bitang au reuşit contraperformanţa să revină, de la Mondialele de la Tokyo, fără medalie, după 30 de ani. Un test îngrijorător cu atât mai mult cu cât de Londra ne mai despart doar 219 zile. Antrenorul Octavian Bellu a vorbit despre drumul către Jocurile Olimpice, despre realizările şi eşecurile din 2011, an în care a împlinit 30 de ani de când s-a alăturat lotului feminin.
Cum aţi caracteriza anul acesta competiţional?
2011 trebuie împărţit în două ca realizări, pentru că în prima parte am avut satisfacţii legate de prestaţiile individuale ale sportivelor, mă refer aici la Europene şi la FOTE, de unde s-a venit cu medalii. Partea a doua a anului a fost clar o contraperformanţă. Nu sunt omul care să găsească circumstanţe atenuante.
Vă referiţi la Mondiale?
Da. Acolo am mers cu o şansă din una, ca performanţă individuală, mă refer la Ponor sau Porgras, a absentat şi Sandra Izbaşa, iar dintre fetele mai tinere, unele erau nerefăcute complet după accidentări. Au mai intervenit şi acolo.... Personal, m-aş fi mirat dacă am fi câştigat o medalie în aceste condiţii.
Ce a provocat această contraperformanţă?
Pot spune că anul 2011 a fost unul al turismului medical, fie prin prisma afecţiunilor vechi, netratate la timp, sau cele mai recente, care au ţinut gimnastele departe de pregătiri şi concursuri. Situaţii de acest fel ne-a
