Seria surprizelor deosebit de plăcute oferite în „luna cadourilor“ de teatrele din ţară a continuat la Opera din Iaşi unde, în ciuda faptului că reparaţiile la clădire durează de şase ani şi… nu se ştie când se vor termina, actuala stagiune propune o adevărată avalanşă de noutăţi, ceea ce înseamnă că ansamblul care, de multă vreme trăia (sau trăieşte încă) sentimentul deprofesionalizării tocmai din cauza imposibilităţii de a evolua curent pe scenă, lucrează totuşi intens pentru a pregăti partituri de certă atractivitate. Astfel, după noua montare a operei Tosca în contextul aniversării celor 55 de ani de existenţă a teatrului, a urmat reluarea operei Samson şi Dalila, dar şi o premieră de balet, alăturând Anotimpurile pe muzică de Vivaldi şi Nunta însângerată pe un colaj din muzica spaniolă, prima secvenţă fiind semnată de coregrafa Roxana Colceag, cea de a doua constituind o adaptare a deja clasicei lucrări create în urmă cu decenii, la Bucureşti, apoi la Constanţa, de către ilustrul coregraf Ion Tugearu. Inspirată de frumuseţea concertelor vivaldiene, balerina-coregraf Roxana Colceag a imaginat tablouri de mare eleganţă şi transparenţă, aducând şi exuberanţă şi o atmosferă încărcată de lumină, conturată cu acurateţe şi mai ales cu bucurie de balerinii care alcătuiesc, de fapt, întreg ansamblul. Ei susţinând intervenţiile solistice şi deopotrivă cele de grup, încercând şi reuşind în mare parte să rezolve filigranul mişcărilor nu foarte dificile în sine, dar solicitante în special pentru cei cu o experienţă mai restrânsă. Colaborarea cu scenografa Alina Dincă Puşcaşu s-a dovedit excelentă, dând impresia că întreaga coregrafie s-a născut în raport cu acel cadru (sau… invers?) ce sugerează poate o expoziţie de pictură. Ramele dispuse pe panouri îşi aşteaptă parcă pânzele, în timp ce, pe fundal, într-o altă ramă, de mari dimensiuni, sunt proiectate peisaje s