A apărut brusc şi impresionant pe scena cântecului popular, aşa cum înfloresc pomii primăvara, încărcându-se, peste noapte, cu mii şi mii de flori. Astăzi, la aproape 83 de ani, cântă cu aceeaşi pasiune şi asta pentru că a rămas aceeaşi, dintotdeauna. M-a întâmpinat în prag cu bucurie, apoi ne-am aşezat la masă, unde artista a adus albumul cu fotografii. După ce l-am răsfoit, am cutreierat prin amintirile ei de-o viaţă.
Ileana Constantinescu a cântat de copilă. Cânta cu drag, de le tresăreau inimile de bucurie celor care o ascultau în satul Comani, unde s-a născut la sfârşit de mai în anul 1929. Cum glasul său cald era balsam pentru suflete, în zilele de sărbătoare era chemată să le cânte consătenilor, la Căminul cultural. "Toată copilăria mea s-a petrecut cântând. Cântam când păşteam o gâscă cu bobocei şi a trecut o învăţătoare, doamna Vica Dumitrescu, iar eu cântam, tăvălită-n iarbă. «Ai o voce foarte frumoasă!, mi-s zis, păcat că n-are cine să te îndrume!» Asta se întâmpla prin 1947.
Începe cariera
În 1951, când a împlinit 22 de ani, viaţa i s-a schimbat total. Prin Comani a trecut folcloristul Constantin Prichici, cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor "Constantin Brăiloiu". De cum a auzit-o, i-a spus: "Fată, hăi, tu ai să ajungi departe!". Şi vorbele aveau să i se adeverească în scurt timp. La sugestia folcloristului a participat la un concurs al căminelor culturale, unde a câştigat locul întâi pe regiune, apoi locul al doilea pe ţară. Mihai Pop, director adjunct al Institutului de Folclor, a propus-o apoi pentru înregistrări la Radio după ce o ascultase la "Săptămâna muzicii româneşti", încheiată de căminele culturale. Aşa a imprimat Ileana Constantinescu primul disc pe care s-au regăsit nu o piesă şi nici două, cum se obişnuia, ci cinci cântece, toate îndrăgite pe dată de public: "Busuioc, floare cătată", "Du
