Nasul fin a mirosit schimbarea. Vântul bătea brusc din altă direcţie. Stăpână- su, vânătorul, era bătrân. Îi tremura mâna în care, de ani buni, ţinea puşcociul. Copoiul a simţit pericolul. Undeva, încă departe, a adulmecat sângele. Alţi vânători se apropiau. Risca să fie prins între două focuri. Ca să nu se aleagă cu spinarea ciuruită, a tulit-o.
În 1987, semnele deveniseră evidente. Dacă aveai nas să le amuşini. Securitatea a avut. De doi ani la putere, Gorbaciov părea să fi câştigat definitiv partida cu conservatorii. Perestroika devenise politică de stat în ţara comunismului victorios. Tot lagărul se clătina.
Noul lider de la Kremlin a venit la Bucureşti şi i-a cerut lui Ceauşescu să dea drumul la reforme. Ceauşescu nici n-a vrut să audă, chiar dacă s-a înfiorat la ameninţările rusului. Mâna lungă a KGB lucra de ani buni pe Dâmboviţa.
Nici la vest nu era linişte. Thatcher fusese aleasă a treia oară prim-ministru. "Doamna de fier" se înţelegea minunat cu Reagan, dar şi cu Gorbaciov. În buricul Europei trona marele Kohl. Letală combinaţie!
Când, în noiembrie, muncitorii de la Braşov şi-au învins frica, lucrurile erau clare. Precedentul fusese creat. Schimbarea era o chestiune de luni. Așa că Securitatea a început pregătirea pentru marea schimbare.
Prima mişcare a fost s-o şteargă englezeşte de pe câmpul de luptă. Tiptil, să nu prindă stăpânul de veste că-l lasă singur. Valul de schimbări care a măturat toţi dictatorii din Est a convins Securitatea că evaluase just informaţiile şi mizase corect. Ceauşescu era condamnat.
Timişoara a prins-o pregătită. Când au început tulburările, Securitatea s-a dat deoparte. Spre deosebire de armată, care i-a rămas fidelă lui Ceauşescu şi a intrat în sânge până la gât. Sângele e cel care a pus armata plocon în braţele noii puteri. Ca să fie absolvită de crimele săvârşite până pe 22 decembrie, arma
