Mii de evrei şi descendenţii lor datorează viaţa unui diplomat musulman care locuia la Paris în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Iranianul Abdol-Hossein Sardari a riscat totul pentru a-i ajuta pe evreii iranieni să scape de lagărele de concentrare.

Eliane Senahi Cohanim avea şapte ani atunci când a părăsit Franţa alături de familia sa. Îşi aminteşte cum strângea la piept păpuşa sa preferată şi cum se prefăcea că doarme de fiecare dată când trenul ajungea într-o gară nazistă, relatează BBC.

"Îmi amintesc că naziştii ne cereau mereu paşapoartele. Mi-l amintesc pe tatăl meu cum le arăta documentele, iar ei se uitau la noi, cu o privire de gheaţă. A fost teribil şi înspăimântător".

Eliane Cohanim făcea parte dintr-o comunitate mică şi unită de evrei iranieni care trăiau în împrejurimile Parisului.

Tatăl ei, George Senahi, era un prosper negustor de stofe, iar familia sa a trăit într-o casă mare şi confortabilă din Montmorency, la aproximativ 25 de km de capitala Franţei.

Tremurând

Când naziştii au invadat Franţa, Senahis a încercat să fugă la Teheran, ascunzându-se pentru o perioadă într-un sat francez, înainte de a fi forţat să se întoarcă la Paris, unde populaţia intrase sub stricta supraveghere a membrilor Gestapo-ului.

"Îmi amintesc atitudinea lor şi modul în care umblau pe străzi cu cizmele lor negre. În acele vremuri, pentru un copil, era de ajuns să-i privească pentru a fi înspăimântaţi", îşi aminteşte Eliane Cohanim, în locuinţa sa din California.

Alături de alţi membri ai comunităţii evreieşti iraniene din Franţa, George Senahi i-a cerut ajutorul tânărului şef al misiunii diplomatice iraniene din Paris.

Abdol-Hossein Sardari i-a oferit familiei Senahi paşapoartele şi documentele necesare pentru a călători în condiţii de siguranţă prin Europa ocupată de nazişti.

"La frontieră, tatăl meu tremura cu ad