În 1929, Marea Criză a lovit Statele Unite şi a fost devastatoare. În schimbul unui blid de mâncare şi al unei salopete, aproape un milion de americani s-au înregimentat în uriaşe campusuri, adevărate lagăre de muncă. Făceau orice, de la autostrăzi la jucării! Ca o ironie a sorţii, Clio, zeiţa istoriei, se întoarce. “Foreign Policy” notează că “Nimeni nu rămâne fără muncă în Ungaria. Peste 300.000 de şomeri unguri vor presta munci în folosul comunităţii, în caz contrar, riscând să-şi piardă alocaţiile sociale şi asigurarea”. Noua lege marca Orban oferă aproape un salariu minim pentru activităţi precum construirea de diguri, plantarea de copaci sau strângerea de plante medicinale. Evident, Opoziţia şi presa vorbesc de lagăre de muncă forţată în inima Uniunii Europene. Mai dură, uitând parcă exemplul american, “Foreign Policy” se întreabă ipocrit dacă “Merge Ungaria spre fascism?”. Probabil că da, dacă socotim că fascismul înseamnă muncă! Premierul ungar Viktor Orban are o filosofie simplă: “Cei care sunt apţi de muncă nu vor mai primi ajutoare de şomaj, ci vor fi puşi la treabă”. Şi cred că are dreptate! S-au dus vremurile când statul putea ţine în cârcă toţi leneşii, care nu aveau chef să facă nimic. Din acest punct de vedere, Emil Boc e un mic copil. În România, e plin de indivizi care taie frunză la câini, dar ţipă pe toate drumurile că statul nu-i ajută. Evident, democratul din mine nu este de acord cu astfel de soluţii-limită! Dar zăcutul acasă pe banii statului nu trebuie încurajat. Iată, nu doar România nu-şi permite acest lux! Anul 2012 va fi, conform economiştilor, şi mai greu. Dar nu-i bai, că la noi e an electoral!