O seară de 19 decembrie. Data naşterii lui Benzema şi Alexis Sanchez, premiera Titanicului în ‘97, Cuvioasa Aglaia, în calendarul ortodox. Luni, într-un Bucureşti confuz, cu ploi de septembrie şi suflete fără sărbtori, a avut loc Gala Fotbalului Profesionist, organizată de LPF şi FRF.

Colegul Viorel Tudorache a fost acolo şi s-a întors cu cîteva fotografii. Laureaţii au lipsit în totalitate, aşa că în poze se conturează serafic feţele unori bătrîni cu “hainele cele bune” pe ei, surîzînd stîngaci cu pungi de carton, identice, în mîini. MS şi DD îi aranjează cu gesturi largi: veteranii ar fi vrut să stea ca o echipă de fotbal. Doamne, ei sînt! Hălmăgeanu, Vigu, Voinescu, decupaţi din singurătatea lor şi strînşi în singurătatea unei săli somptuoase, înainte de Crăciun, de pensie, de împărţirea ei între pastile şi portocale.

Au primit 1.000 de lei, fiecare. Se fîstîcesc, cu pantaloni de stofă deasupra gambelor pe care stă harta marilor stadioane ale lumii, scrisă cu suvenir de crampon. În pungile roşii, cîte trei sticle: o vodcă, o şampanie şi-un gin. Negrilă chicoteşte parcă în poză: “Wembley! Ăsta-i stadion, nu poşircă, am fost acolo, 0-0, în ‘81″.

Fotografiile sînt desuete. Nu redau sunetul. Dar din umbra fostelor glorii se-aude un ţăcănit de articulaţii, huruind mecanic în amintirea fentelor şi paselor, pe holurile sclipitoare. Ca să nu uităm. Şi-un clinchet zglobiu, de trei sticle de băutură, lovindu-se întîmplător în pungi de carton. Ca să uite.

O seară de 19 decembrie. Data naşterii lui Benzema şi Alexis Sanchez, premiera Titanicului în ‘97, Cuvioasa Aglaia, în calendarul ortodox. Luni, într-un Bucureşti confuz, cu ploi de septembrie şi suflete fără sărbtori, a avut loc Gala Fotbalului Profesionist, organizată de LPF şi FRF.

Colegul Viorel Tudorache a fost acolo şi s-a întors cu cîteva fotografii. Laureaţii au lipsit în totalitate, aş