Cercetare înseamnă să ne preocupe ceea ce nu cunoaştem încă. Dintre specialităţile medicale cu zone „nedefrişate“ nici astăzi, pe unul dintre primele locuri, la interfaţa între neuroştiinţe şi gastroenterologie, se află un domeniu fascinant. Al treilea Simpozion Internaţional de Neurogastroenterologie, desfăşurat în şi prin prezenţa unor personalităţi de prim rang la nivel mondial, a arătat că este posibilă (şi iminentă!) şi o altfel de abordare în medicină. Un reportaj de Iftimie Nesfântu.

Cu doar trei ani în urmă, o lucrare publicată în Human Molecular Genetics, o revistă ştiinţifică de primă linie, avea să polarizeze atenţia a numeroşi gastroenterologi. Pentru prima dată, se demonstra printr-o cercetare riguroasă că o boală funcţională frecvent întâlnită – intestinul iritabil – putea fi explicată prin cauze genetice. „Numai în Germania, se arăta în Health & Medicine, sunt afectaţi de sindromul intestinului iritabil aproximativ cinci milioane de locuitori, femeile cu această boală fiind de două ori mai numeroase decât bărbaţii. Unii dintre pacienţi suferă de constipaţie, alţii de diaree sau de o alternanţă a celor două. Este o suferinţă ce afectează profund condiţiile şi calitatea vieţii, adesea pentru luni sau ani la rând. Cu toate acestea, doar 20% ajung să consulte un medic…“ Aspectul senzaţional al ştirii rezulta nu dintr-o răstălmăcire a rezultatelor unor cercetări dintr-o prestigioasă revistă, ci din „traducerea“ lor în limbajul omului obişnuit, care se confruntă cu boli ce-i pot transforma viaţa într-un coşmar.

Dar abia prin participarea la al III-lea Simpozion Internaţional de Gastroenterologie (Iaşi, 17–19 noiembrie 2011) şi prin interviurile realizate cu acest prilej aveam să înţeleg cât de important este pentru întreg sistemul medical şi mai ales pentru bolnavii unei ţări să existe oameni vizionari, care să se implice în activităţi