În anul 2009, criza lovea şi marca prima scădere a pieţei; în 2010, efectele acesteia au devenit cunoscute, în timp ce, în 2011, ne-am obişnuit atât de mult cu ele încât pare deja mediul firesc de funcţionare a oricărui business.

În 2010, multe dintre oportunităţile domeniului s-au transformat în ameninţări, iar aşteptările pentru anul 2011 n-au depăşit stadiul de speranţă. Cum a fost 2011 şi mai ales cum ar putea fi 2012 vă propunem să încercăm să aflăm direct de la jucătorii din piaţa asigurărilor.

Ce ştim. Ce a fost?

În prezent, ştim că vânzările nu au crescut şi nu vor creşte spectaculos, iar clienţii nu mai sunt şi nu vor fi aceiaşi, pentru că scăderile consecutive ale veniturilor din ultimii ani i-au obligat să gândească altfel.

Industria asigurărilor e departe de a funcţiona într-un sistem închis, iar decizii individuale ale fiecărei companii cu greu atenuează efectele contextului. În plus, o uşoară creştere economică în 2012 ar produce oricum un impact latent în asigurări, stimulat, poate, de o minimă recăpătare a încrederii.

Creşterea din trecut a domeniului era o mixtură dintre ceea ce numim potenţial şi elemente favorabile de context. Acum, mediul este defavorabil şi incontrolabil. Singurele lucruri pe care asigurătorii le pot realiza exclusiv prin forţe proprii sunt oferta de produse, alături de accentuarea comunicării cu clienţii şi potenţialii clienţi.

Asigurările reprezintă o industrie legată de domeniul auto, dependentă de clienţi lipsiţi de educaţie financiară şi cu venituri în scădere,

într-un mediu afectat de instabilitate economică şi/sau politică, şomaj în creştere şi îngheţarea creditării. La acestea se adaugă o influenţă - totuşi, sub aşteptări -, ca impact al implementării asigurării obligatorii a locuinţelor.

În esenţă, de la an la an, pare că industria preia acelaşi set de oportunităţi, în tim