Euro este una din cele mai puternice monede din lume, in ciuda crizei din Europa, insa acest lucru ar putea fi in detrimentul economiilor aflate in dificultate financiara, sunt de parere analistii.

Tari precum Italia si Spania, dar si Franta si-ar putea echilibra economiile fara sa fie nevoie sa taie din cheltuieli si fara ca Germania sa fie obligata sa accepte cresterile de preturi pe plan local. Cheia ar fi dezvoltarea exporturilor in tarile in care au deficit comercial, catre tarile din afara zonei euro.

Deficitele de cont curent sunt rezultatul direct al impunerii monedei unice in cele 17 state ce alcatuiesc zona euro. Daca ratele de schimb ar putea varia, presiunea pietelor ar determina monedele din Italia, Spania si Franta sa se deprecieze in raport cu cea a Germaniei, stimuland exporturile si reducand importurile, lucru ce ar avea si avantajul de a diminua surplusul comercial al Germaniei.

Politicienii care au planificat euro nu s-au gandit la viitorul dezechilibrelor de cont curent sau la problemele economice, vanzand in moneda unica o metoda pentru accelerarea integrarii politice.

Desi ratele de schimb la care tarile respective au intrat in zona euro au fost negociate pentru a se evita dezechilibrele initiale, ratele diferite de majorare a salariilor, ulterior, au condus la aparitia deficitelor si surplusurilor comerciale, un aspect ignorat de politicieni, care au crezut ca o moneda unica va determina o rata a productivitatii similara in toate statele membre.

Convergenta nu a mai avut loc. Productivitatea din Germania a crescut mult mai rapid decat in Italia, Spania sau Franta. De asemenea, Germania a limitat majorarile salariale. Astfel, costurile cu forta de munca din sectorul productiei au urcat cu 30 la suta mai putin in Germania decat in alte state cu o productivitate mai redusa. Rezultatul: Ge