Altădată, decembrie cădea peste vieţile românilor ca o poveste spusă la gura sobei; ca o promisiune de evadare în basm; ca un colind pornit de la marginea lumilor spre centrul lumii noastre româneşti... spre a ne aduce taina cea mare, a Naşterii Pruncului Iisus.
Astăzi, decembrie ne vizitează, tiptil, dându-ne întâlnire în preajma caloriferelor îngheţate, cu toate că nu s-a mutat, încă, la noi Polul Nord... În schimb, s-a mutat îngheţul. Unul istoric, aş zice. Impus, legiferat, adresat sănătăţii generale. Aşa cum n-a mai cunoscut lumea noastră românească. Unul de la care se aşteaptă, pe semne, amorţirea oricărui licăr de viaţă... Şi asta fiindcă lumea noastră e împărţită în "indivizi" cărora nu le pasă de licărul mărunt de viaţă şi în "exemplare supuse experienţei" bunului plac al celor dintâi. O lume care, vedem bine, pare că tânjeşte după misterul laboratorului modern. Locul unde politica, finanţele, sănătatea şi destinul oamenilor sunt prelucrate, cu metode chimice avansate, în scopul ajustării unui număr nelimitat de indici, între care indicele de pretenţie nejustificată a indivizilor şi indicele de rezistenţă spartană "cerut" amărâţilor supravieţuitori; cobailor din zilele noastre. O întreagă industrie "made in România", cu echipament de import.
Cine spune, aşadar, că lumea românească este perfectă? Că toţi ar fi în stare să asude pentru unul, iar unul să-şi dea viaţa pentru toţi? Că nici răul cel mare, nici răul cel mic nu pot deturna binele fragil, asemenea unui nou-născut în luna lui Gerar? Cine spune că aici vremurile sunt tocmai potrivite pentru a lua totul de la capăt? Nu, lumea românească nu este perfectă, dar este, pentru noi, cea mai bună dintre lumi...
Chiar dacă ne intrigă, ne uimeşte şi ne revoltă tot arsenalul modern antiuman, a cărui funcţionare, deloc arbitrară, este susţinută prin legi şi fărădelegi aparent arbitrare. Concr
