La 22 de ani de la caderea lui Nicolae Ceausescu, marii invingatori ai democratiei si statului modern sunt ei - singurii impliniti cu adevarat. Pentru ei, Revolutia a avut sens. Pentru ca au valoare si aceasta le-a fost confirmata de poporul roman.
Pe de-o parte, Cavalerul infrastructurii, de cealalta "cel mai de succes produs al politicii romanesti" din ultimii ani, dupa cum i-a categorisit presedintele pe amandoi.
Doua flori ale perioadei postdecembriste, cele mai reprezentative dintre toate. Nu le-a rezistat nimeni. Una a facut dreapta, celalalt stanga. Unul s-a jurat ca peste 10 ani va fi cel mai important om din Romania, cealalta dezvolta ambitii in fata carora faraonicele fantasme ale lui Ceausescu par niste jucarii pentru sugari. Unul are scoala vietii, cealalta preda de-o viata pe tocuri in scoli.
Elena si Marian, oricat de diferiti ar putea sa va fi parut la o prima vedere, sunt copiii de suflet ai celuilalt emanat al natiunii. Dupa Ion Iliescu, care cel putin si-a incheiat opera de distrugere, Traian Basescu inca mai actioneaza cu o consecventa halucinanta, continuand sa bulverseze toate valorile. Praful deja se ridica in aer, pentru ca si ultimul reper a fost demult prabusit si spulberat.
Daca despre Iliescu se poate spune ca nu a vrut, dar i-a iesit, la Basescu e taman pe dos - se pare ca a vrut, dar nu a putut si nici nu i-a iesit nimic. Pentru ca Iliescu a nascut greata si revolta, Basescu a venit si a facut pulbere si ultima noastra speranta si prima sa promisiune - in teapa au fost trase, chiar in Piata Victoriei, doar iluziile si naivitatile noastre. Moartea lui Havel ne-a ilustrat si mai bine diferentele.
Ei au de ce sa fie mandri si inainte de '89 si dupa si astazi. Noi, cu exceptia zilelor de 21 - 22, trebuie sa rosim pentru fiecare zi in care ne-am abandonat alde udrelor si vanghelilor.
