E un aer sticlos. Mestecenii fără coroane se oglindesc în apa limpede a rîului. Armata de trunchiuri cilindrice de un alb mat, aspru, se clatină încet. Decorul e hipnotic ca o zonă crepusculară, un spaţiu înţepenit între lumi, bizar în onirismul său şi generator de premoniţii.
În Ultima zi a tinereţii, Yuri Kordonsky reconstitutie subiectiv momentul de dinainte de schimbarea lumii, vara anului 1939 în Polonia. Dramatizare a romanului lui Tadeusz Konwicki, Cronica incidentelor unei iubiri, textul combină lungi pasaje monologate de filosofie a istoriei cu scene dramatice scurte într-o formulă predominant lirică. Cu o asemenea încărcătură scenică, Yuri Kordonsky a creat o atmosferă stranie, un timp suspendat şi dilatat în care detaliile se văd ca printr-o lupă. Lumea şi corsetul ei de reguli social-morale din perioada interbelică vor fi măturate de război. Nimic nu va mai fi cum a fost, nici oamenii, nici orînduiala vieţii. În pragul războiului, lumea funcţiona după un tipar strict în care convenienţele sociale erau expresia unor comandamente morale inatacabile, un tipar din ce în ce mai rigid şi prin urmare inadecvat. În paralel cu această rigoare, un stil de viaţă boem, decadent, suculent de vicios devenea tot mai vizibil şi începea să roadă falsa moralitate. Lumea îşi ajusta singură legile într-un ritm răbdător, dar războiul a dinamitat pur şi simplu acest proces natural. O altă lume a trebuit construită. O altă morală a trebuit inventată.
DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlăSpectacolul lui Kordonsky are două paliere temporale, unul narativ, cu puţin timp înainte de război, şi altul reflexiv, la mulţi ani după terminarea acestuia. Distanţa care se interpune între cele două momente este una a memoriei care se articulează subi
