Justiţia din România a mai consemnat un record: în ultimele două luni s-a dovedit mai blândă ca niciodată. De la mijlocul lunii trecute şi până azi, o mulţime de dosare mari instrumentate de procurori şi de poliţişti au fost finalizate cu eliberări condiţionate sau cu achitări. Justiţia din România a mai consemnat un record: în ultimele două luni s-a dovedit mai blândă ca niciodată. De la mijlocul lunii trecute şi până azi, o mulţime de dosare mari instrumentate de procurori şi de poliţişti au fost finalizate cu eliberări condiţionate sau cu achitări.

Anunţate cu surle şi trâmbiţe, marile procese de corupţie bat pasul pe loc sau se apropie de finalizare în două viteze: încet şi foarte încet. În plus, cele care se finalizează totuşi cu o sentinţă stârnesc indignarea opiniei publice.

Acuzaţi de fapte pentru care Codul Penal prevede zeci de ani grei de puşcărie, oamenii de afaceri, liderii de sindicate sau politicienii care au fost hăituiţi de poliţişti sau de procurori sunt scăpaţi printre degete de o justiţie care se grăbeşte totuşi să îmbrace în zeghe, de exemplu, bătrâni de peste 80 de ani, care nu înţeleg de ce instanţele îi obligă să renunţe la o palmă de pământ pe care au muncit-o toată viaţa.

Judecătorii ar trebui să uite rapid ultimele două luni ale acestui an, perioadă în care se poate consemna un record al eliberărilor din arest sau al achitărilor pe bandă rulantă.

Magistraţii au pus batista pe ţambal în cazul a nouă mari procese ori anchete, dosare de corupţie care “au bubuit” şi în presa internaţională. Majoritatea acuzaţilor sunt acum liberi sau au primit sentinţe favorabile şi pot spune cu mâna pe inimă, în timp ce-şi sorb vinul fiert, sub brăduţul de Crăciun: “Justiţia şi-a făcut datoria”.

Arestat şi condamnat în 2004 la 13 ani de puşcărie pentru cămătărie, şantaj, proxenetism şi alte infracţiuni comise cu violenţă, Sile Cămătaru