De multe ori a fost vorba aici de Piaţa Romană, aşa cum a fost şi aşa cum este azi. Cum va fi rămîne de văzut.

Numele şi l-a primit în 1898, printr-o decizie a Consiliului Comunal, acelaşi nume ca al străzii aferente, care se cheamă acum Mihai Eminescu, la intersecţia cu alte două: Mendeleev (atunci Primăverii) şi Căderea Bastiliei (atunci Cometa). Piaţa astfel creată întrerupea la mijloc Bulevardul Colţei, între jumătatea de nord (Lascar Catargiu sau, o vreme, Ana Ipătescu) şi cea de sud (I.C. Brătianu, apoi Magheru). Erau, la început, doar cîteva case, din care au rămas Nanu-Muscel, Petraşcu I, Petraşcu II şi Sabba Ştefănescu. La ieşirea din piaţă către Calea Victoriei, mai erau, în 1911, de o parte şi de alta, casa Ionescu-Dobrogeanu (actualul sediu Stefanel) şi casa unui doctor Andronescu, unde a locuit mai tîrziu generalul Eracle Nicoleanu, prefect de poliţie sub Carol II. În centrul Pieţei s-a ridicat în 1907 statuia lui Lascar Catargiu, refăcută şi mutată de curînd în spatele staţiei de autobuz de la colţul cu str. Povernei.

Situaţia din 2011 e dominată de trei fronturi masive: blocuri care încadrează intrarea în Bdul Magheru şi palatul A.S.E. Reclame uriaşe acoperă cea mai mare parte din faţade. Casa Nanu-Muscel, într-o stare jalnică, lăsată să se dărîme singură, are alături, instalat deunăzi în casa Sabba Ştefănescu, un restaurant de lux, „Fortuna“. De partea cealaltă a Pieţei, după Stefanel vine „Cavalli alati“, încă un restaurant, mai modestuţ după preţurile afişate, avînd şi nişte cai înaripaţi la balcon, ca traducere pentru români a firmei. Clădirea de la colţul cu str. Mendeleev, deşi operă a lui Mincu, stă să cadă în bucăţi din neglijenţa criminală a proprietarului: a fost prima dintre casele lui N. Petraşcu, criticul care publica pe la 1900 revista Literatură şi artă. A doua, pe care i-a construit-o în 1912 Spiridon Cegăneanu şi în ca