În Parlament, ieri, ca să-l parafrazez pe Erich Maria Remarque, nimic nou. A fost citită o moţiune plicticoasă - deşi avea ca obiect comasarea abuzivă a alegerilor - dezbateri în pulover şi alte butaforii ale unei Opoziţii resemnate, rămânerea turmei de coaliţie ţintuită în ţarc (“Prezent, nu votez!”) şi, fireşte, respingerea pe abac a moţiunii. După care, ca-n “Telegramele” lui Caragiale, “preopinenţii pupat pe holuri şi dat fuga la aeroport”, să plece-n teritoriu, adică la muşchiuleţ de porc, damigeană cu vin şi glajă cu pălincă, iar apoi în vacanţă până la 1 februarie.

Să ne oprim mai degrabă la turul de forţă de miercuri, pe la microfoane şi camere de luat vederi, al preşedintelui Băsescu, pe care a început să-l lase frâna şi să dea din parapet în parapet, din dezinformare în agresivitate. Sunt de reţinut patru idei esenţiale. 1). După ce trăsese sirena că trebuie modificată urgent-urgent Constituţia, spre a include deciziile Consiliului European, a precizat acum că revizuirea ar putea fi făcută până la intrarea, hăt, în Zona euro. E în încurcătură, nerostită, deoarece documentul se numeşte “Acord interguvernamental”, or el nu e premier, nici n-are atribuţii executive, arogându-şi discreţionar prerogative (“angajarea României”) pe care nu le are. Fie spus, nu ştiu cine i-a dat calitatea de “Eu, ca membru al Consiliului European”. Continuă să susţină că nu suntem neputincioşi, aşa că, spre deosebire de Suedia, Cehia, Ungaria etc., suntem gata să scoatem de la BNR niscaiva miliarde de euro pentru salvarea altora. 2). Interesant atacul extrem de dur, cu o zi înainte de votarea cenzurii, la adresa UDMR, care ar bloca Legea sănătăţii, dar semnificativ este cel contra doctorului Raed Arafat, creator al singurelor structuri sanitare (SMURD şi UPU) care funcţionează bine, specialist care se încăpăţânează să creadă, spre deosebire de Comisia prezidenţială, că st