Aşa cum după cel de-al Doilea Război Mondial românii i-au aşteptat pe americani să îi elibereze de sovietici, din nou în americani ne-am pus speranţele că vor veni să elibereze valoarea Fondului Proprietatea.
Dacă speranţele din 1945 au rămas deşarte, pe final de an 2011 putem spune că americanii sunt aici. Bineînţeles, au venit pentru bani. Pentru circa 15 mil. euro pe an pentru a administra activele de 3,3 mld. euro ale Fondului Proprietatea - un fond gigant creat de statul român din participaţii minoritare la cele mai mari companii energetice pentru a despăgubi persoanele ale căror proprietăţi au fost confiscate de regimul comunist.
Scriu acest articol pentru că 2011 a fost primul an în care administratorii de la firma americană Franklin Templeton au fost la cârma Fondului. Ei au fost aşteptaţi cu entuziasm pentru că în americani erau speranţele că Fondul va ajunge să se tranzacţioneze pe bursă la un preţ mai mare decât valoarea nominală, că marii campioni energetici din portofoliu vor fi listaţi la bursă şi poate cel mai important că România va intra pe radarele marilor investitori străini. Bilanţul primului an de administrare îndeamnă la un entuziasm mai cumpătat pentru restul de trei rămaşi din mandatul de administrator al firmei Franklin Templeton.
Primul an, din cei patru de mandat, în care echipa Franklin Templeton a avut pe mâini participaţii la companii strategice pentru economia naţională precum cele la Petrom, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Transgaz şi Transelectrica. După primul an de mandat, în continuare principala sursă de venit pentru Fond sunt dobânzile bancare şi dividendele de la campionii energetici, iar administratorul nu a reuşit să aducă niciuna dintre companiile din portofoliul Fondului pe bursă. Mai mult, preţul acţiunii Fondului Proprietatea a scăzut de la listare şi a ajuns în prezent la 0,43 lei/titlu, cu 6
