Stăteam într-una din dimineţile trecute în faţa sălii de sport de care am devenit dependentă şi fumam o ţigară – de care sînt dependentă – înainte de antrenament. Eram afară în frig, nu suflam fumul în nasul nimănui şi nu-i stăteam nimănui în cale. Ajunsesem mai devreme; pe lîngă mine treceau şi intrau spre vestiar diverse doamne şi domnişoare. Una dintre ele m-a săgetat crunt cu privirea. Eram un nevolnic paradox uman eşuat pe trotuar, care băga nicotină jegoasă în plămîni fix în faţa templului sănătăţii pe care-l frecventa tînăra. S-a uitat la mine cu atîta dispreţ amestecat cu milă că, de ruşine, mi-a venit să palmez naibii, ca golanii, ţigara aia. Am intrat în sală. Plămînii mei înnegriţi de fum au rezistat de o mie de ori mai bine unui antrenament extrem de solicitant decît cei rozalii ai domnişoarei pe care a apucat-o leşinul cardio.

Nu îndemn pe nimeni să se apuce de fumat. Nici prin cap nu-mi trece să fumez în prezenţa celor care nu suportă fumul, aş vrea ca toate crîşmele şi restaurantele să fie împărţite pe căprării (unele pentru nefumători, altele pentru fumători), sînt conştientă de riscurile asupra sănătăţii pe care le implică fumatul.

DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă TimpAcestea fiind zise, mă irită însă la maxim ipocrizia din jurul acestui subiect şi umilinţele maxime la care a ajuns să fie supus un fumător. Fotografiile alea îngrozitoare de pe pachetele de ţigări. Gura monstruoasă cu nişte dinţi negri şi putreziţi. Nici un om civilizat, oricît de fumător, nu poate ajunge în halul ăla. Fotografia mă jigneşte personal. Cine crede că un dependent de tutun se va lăsa văzînd prostia aia, se înşală. De ce nu se pun şi pe sticlele de alcool, bunăoară, fotografii cu ficaţi cirotici? Sau texte gen „Alcoolul destramă căsnicii“. Fotografii cu persoane cu ochii vineţi scăpate din violenţe domestic