După crearea Platformei de centru-stânga, gândită să adune organizaţii civice, asociaţii de pensionari, de studenţi, structuri sindicale şi patronale şi, implicit, să concureze USL (care a semnat, în februarie 2011, un acord de susţinere reciprocă cu cinci sindicate şi trei patronate), vede lumina zilei şi Uniunea Social Progresistă. Cea mai rezonantă afirmaţie i-a aparţinut ministrului Apărării, în calitate de preşedinte al executiv al formaţiunii: UNPR are peste un milionde susţinători, a fost anunţul făcut de Gabriel Oprea.

"Societatea civilă trebuie să iasă din expectativă şi din evaluarea adesea critică asupra a ceea ce se întâmplă în societate şi să se implice în decizia politică. Iar datoria partidelor politice este să se recredibilizeze în faţa societăţii prin dialogul cu societatea civilă şi preluarea iniţiativelor acesteia", a declarat preşedintele UNPR, Cristian Diaconescu. Nimeni nu ştie exact ce va fi această uniune, dar se ştie că, prin intermediul ei, UNPR speră să se legitimeze pe scena politică românească, după cum suţinea chiar Diaconescu.

În teorie, Uniunea Social Progresistă va funcţiona ca „o platformă de dialog, dedicată valorilor de centru-strânga", urmând să fie cooptate diferite partide.

Două dintre acestea se ştiu deja: Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale şi Partidul Iniţiativa Naţională. „Vor mai urma alte partide politice care şi-au exprimat disponibilitatea de a coopera într-o formă instituţionalizată, din punct de vedere politic, cu UNPR. Vor fi şi surprize", avertiza Diaconescu la începutul lunii decembrie.

Ce speră Oprea şi ceilalţi ex-lideri social-democraţi?

Ca în anul electoral 2012 să obţină cel puţin 10% din voturi, iar până în 2016 să devină cel mai important partid de centru-strânga din România.

Se ştiu deja chiar şi câteva elemente ale programului de guvernare al UNPR: Parlament unicamer