„Personal, nu cred în criza financiară, care este un efect, cred în criza de manageri care este o cauză. Pe vremea lui Ceauşescu, la o întâlnire la care funcţia mă obligă să particip, analizându-se eficienţa economică a marilor agenţi economici (analize care acum nu se mai fac nici la nivel de ministere) acesta a repetat de nenumărate ori că nu există unităţi falimentare, există directori falimentari. Ieşirea din această situaţie dezastroasă în care se află România (Gorjul cu atât mai mult), situaţie justificată de mult trâmbiţată criza mondială fără să recunoaştem contribuţia esenţială a guvernaţilor, nu este ca intrarea pe o uşă, de la frig la cald, nu este un eveniment, este un proces care durează mai mulţi ani, funcţie şi numai funcţie de strategia economică a ţării, de competenţă, de moralitate, de imaginea instituţiilor statului în exterior, de agresivitatea politicii externe şi a agenţilor economici, a firmelor particulare. Fiind un an electoral, când toţi (şi puterea şi opoziţia) vor fi antrenaţi în atragerea de fonduri pentru cumpărarea voturilor, când puterea va recurge în continuare la împrumuturi, când incompetenţa şi corupţia vor fi întâlnite la toate instituţiile statului care pot influenţa scorul alegerilor, sunt convins că situaţia va fi mult mai rea decât în acest an, că disponibilizările vor continua în conformitate cu indicaţiile preţioase (şi convenite cu slugărnicie) ale FMI. Fiecare cetăţean trebuie să-şi gestioneze sărăcia cu chibzuinţă fără să aştepte ajutoare de la stat, fiecare dintre noi trebuie să ne gospodărim potenţialul agricol pe care-l posedăm, să ieşim la munci care nu ne onorează, să înţelegem că cea mai dură dictatură este democraţia. Autorităţile locale trebuie să gândească la facilităţi atractive pentru investitori, fiindcă ei există, dar vor să câştige pe termen mediu şi lung. Dacă vom dori să câştigăm doar noi (acum când s