Nu scriu acest text – care poate fi luat și ca un fel de scrisoare deschisă adresată Guvernului, în primul rînd Ministrului Învățămîntului – în calitate de intelectual interesat de problema învățămîntului românesc (deși sînt), ci în calitate de părinte interesat: nu revoltat, încă, ci mai degrabă nedumerit. Ca fost elev al unui sistem de învățămînt românesc care, oricum ar fi fost, măcar nu se schimba de la an la an după cum bătea vîntul, am cunoscut și suferit, la propriu, din ’89 încoace toate schimbările posibile, mai întîi ca parte activă, ca licean, student, doctorand, iar de o vreme și ca părinte, ceea ce mă face parte și mai activă.

Părinte de copil în grupa mare, iată-mă aflat în fața unei situații demne de o comedie ionesciană, dacă n-ar fi chiar realitatea. De o vreme umblă tot felul de zvonuri, pentru că nu se știe cum și de cînd se va aplica, articolul din Legea educației despre „clasa pregătitoare“, așa numita clasă 0 (zero). Anume: copiii din grupa mare nu mai urmează mai departe în grădiniță grupa pregătitoare, ci în școală clasa 0 (zero). Diferențele de vîrstă care permit copilului să mai stea un an în grădiniță (adică să repete grupa mare, iar după un an să facă clasa 0 (zero), pentru că de ea nu scapă oricum) sau îl obligă să treacă din toamna următoare în clasa 0 (zero), chiar nu contează aici. Ceea ce contează este aberația numită clasa 0 (zero).

Și acum vin nedumeririle, căci sînt un părinte nu cu una, ci cu mai multe nedumeriri:

1. De ce dacă ceva funcționează în această țară (în acest caz grupa pregătitoare, care să ne amintim, nu exista „înainte“, ci a fost la rîndul ei „implementată“, necesitînd destul timp pînă a ajuns la normalitatea de acum, cînd funcționează chiar bine), se trezește întotdeauna cineva să schimbe cu altceva, despre care nu se știe dacă și cum va funcționa? (vorbim, firește, despre clasa 0