O prietenă ţopăie lângă mine, tocmai a primit un pacheţoi de la o firmă şi zice că-l va da mai departe, unei mătuşi care pesemne apreciază cănile inscripţionate şi calendarele cu sigle. În lumina sfintelor sărbători, multă lume recondiţionează şi revalorifică suveniruri.

Părinţii mei au făcut odată un experiment. Au dăruit cuiva o sticlă de şampanie pe care puseseră un semn discret, ca să vadă când se întoarce la ei. Peste un an, nu ajunsese chiar înapoi în casa noastră, în schimb au reperat sticla în barul unui alt prieten comun, căruia primul căpătuit i-o făcuse cadou.

Asta-mi aduce aminte inclusiv de obiceiul unora de a primi şampanii pe care nu le desfac în veci - nici de faţă cu musafirii, cum ar bubui orice om de bun-simţ, nici mai târziu. Şampaniile se pitesc prin câte-un raft, până le vine rândul să zboare către alţi prieteni.

Strict autentic: o colegă a primit cadou de ziua ei acelaşi parfum pe care i-l făcuse ea cadou, cu un an înainte, celei ce-l adusese acum pe post de surpriză. Cei care au meteahna de a recicla daruri au nevoie de-o memorie foarte bună, vasăzică. M-am apucat să scriu asta deoarece ieri am primit de la o amică un cadou, iar în pachetul pamponat şi dichisit, am dat de un card mic, pe care scria: „Leni, cu ocazia Sfinţilor Constantin şi Elena, îţi dorim sănătate şi numai bucurii ! Cu dragoste, mami şi tati". Simona Catrinaeste editor coordonator „Tango“