"De ce noi, românii, suntem atât de pesimişti? Nu suntem în multe privinţe cu nimic mai prejos decât străinii", a fost prima remarcă pe care a făcut-o un bun prieten când s-a întors din Franţa. Toţi cei de faţă l-au contrazis, spunându-i că spre deosebire de alţii suntem un popor realist şi că situaţia din ţară nu are cum să bucure pe nimeni, mai ales că vom importa o criză pe care nu am creat-o. Atunci am realizat că poate adevărata dramă a României nu se regăseşte printre salariile mizere, politicienii corupţi şi incapabili sau drumurile "cariate", ci în milioanele de tineri care au încetat să creadă într-un viitor mai bun.

În România anului 2011 este la modă să fii sceptic. Dacă s-ar inventa un buton de "like", scepticismul şi pesimismul ar avea mai mulţi fani în rândul tinerilor români decât Coca-Cola, Disney, MTV sau alţi "prieteni" de pe Facebook. Încorsetat într-un sistem de educaţie care se chinuie să se alinieze la standardele europene şi cu creierul "spălat" de presa de scandal, tânărul român are tendinţa de a respinge tot ce vine din România, fie el bun sau rău.

Dacă le întreb pe cunoştinţele mele sub 30 de ani de planurile lor de viitor, majoritatea îmi răspund că vor să plece din România. Multe au făcut-o deja. În anii trecuţi identificam apropierea Crăciunului după mirosul intens de cozonaci şi aroma vinului fiert cu scorţişoară. Astăzi, îmi dau seama că se apropie sărbătorile după numărul de prieteni şi de rude care se întorc acasă din străinătate.

Paradoxul este că pe măsură ce generaţia tânără are o atitudine "bătrânească" deoarece are tendinţa de a critica mereu situaţia din România fără a face nimic concret, românii pe ansamblu par un popor "tânăr", în permanentă tranziţie, care refuză să se maturizeze.

Oare la fel gândeau şi străbunicii noştri când trupele germane ne invadau ţara? Bunicii oare ce spuneau în timpul foametei