Revenit după năpraznicul KO pe care i l-au aplicat viaţa şi prietenii, Cătălin Zmărăndescu a ales să lupte iar. Şi mult mai motivat decât a făcut-o vreodată în cariera lui, pentru că de asta depind copiii săi. Din păcate însă, asta îl reţine la Londra, departe de cei dragi, chiar şi de Crăciun. Revenit după năpraznicul KO pe care i l-au aplicat viaţa şi prietenii, Cătălin Zmărăndescu a ales să lupte iar. Şi mult mai motivat decât a făcut-o vreodată în cariera lui, pentru că de asta depind copiii săi. Din păcate însă, asta îl reţine la Londra, departe de cei dragi, chiar şi de Crăciun.
A trecut peste pierderea casei, a firmei de pază şi a soţiei sale şi încearcă să-şi construiască o nouă viaţă la Londra. Cu chirie, la ca începuturi. Practic viaţa lui s-a resetat cu 10 ani. A pornit iar de jos iar competivitatea sa i-a adus un contract pe 5 ani, în în care trebuie să lupte pe cele mai dure arene din Europa şi Japonia. ”Cel mai greu pentru mine e că voi avea primul Crăciun fără copiii mei. Simt că-mi pierd busola, sunt dezorientat! Dar trebuie să fiu limpede, pentru că am dispute sportive care bat la uşă. N-am crezut că-i aşa greu să fii singur”, mărturiseşte Cătălin din cantonament, de la Londra, unde se antrenează în sala faimosului luptător de arte marţiale mixte Eddie Kone, managerul său.
Libertatea: Ai avut totul. Cum e să o iei de la 0?
Cătălin Zmărăndescu: Am plătit mult mai mult pentru că am fost mult sub 0. Am avut într-adevăr o casă frumoasă, o familie fericită, avere... dar ce folos, totul nu a fost decât un vis. Ceea ce nu durează nu e fericire, e un drog mizerabil. Am învăţat să fiu singur, abandonat, dar de fiecare dată când am fost trântit la pământ mi-a rămas speranţa.
Până anul trecut ai muncit pentru patron, casă, firmă. Acum pentru cine munceşti?
Mă lupt pentru copiii mei în primul rând şi încerc din răsputeri să-i
