Acum doi ani, şi tot în vremea Crăciunului, scriam despre cozile şi serviciile de la poştă. Şi iată că astăzi tot despre poştă scriu, după ce am asistat la nişte scene cel puţin la fel de groteşti, la acelaşi mizerabil oficiu din cartier. O instituţie care pare tot mai înapoiată pe măsură ce trec anii. Mai mereu sînt acolo cîte trei-patru cozi la care oamenii din spate par că se sprijină pe cei din faţă. Acel spaţiu de confidenţialitate pentru cel ajuns la ghişeu nu există nici măcar ca idee. Ceva mai rarefiaţi sînt cei abia aşezaţi la coadă. Pe măsură însă ce se apropie de ferestruica raiului, nerăbdarea creşte laolaltă cu îmbulzeala. Oficiantele sînt ba prea nervoase, ba prea lente, ba dispărute undeva în dos cu nişte treburi importante ce necesită pauze care se întind odată cu nervii celor de la coadă. Aerul nu e cald, doar e iarnă, dar e îmbîcsit. Miroase a acru, ca într-un dormitor comun.
La cîteva minute o dată, o femeie de la coadă are cîte un acces insuportabil de tuse. Zici că-şi dă duhul şi-ţi vine instinctiv să-ţi bagi nasul în fular. Te uiţi la afişul uzat de pe perete pe care scrie „Corupţia dăunează grav libertăţii“ şi-ţi spui că, în acel moment, mai degrabă cozile la poştă dăunează şi sănătăţii, şi libertăţii, şi demnităţii oricui.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilorO cucoană cu o căciulă verde, croşetată, se strecoară la ghişeu şi întreabă de unde poate lua nişte timbre (întrebare pe cît de clasică, pe atît de frecventă). O altă femeie cu o geacă de fîş albă îi spune să stea la coadă că şi ea tot numai timbre vrea să cumpere şi stă de o jumătate de oră. „Eu doar am vrut să întreb“ zice prima. „Stai la coadă şi nu mai întreba nimic“ zice cealaltă. „Da, dumneata, ce te răsteşti aşa la mine? Ce, am vorbit cu dumneata?“ „Păi, după ce că-mi pierd aici dimineaţa şi mă aşteaptă şi copi
