Încă din titulatura acestei expoziţii majore, ce poate fi văzută la Grand Palais, la Paris, transpare sentimentul de autoadmiraţie al franţujilor, prin prioritatea numelor artiştilor (în mare) asupra colecţionarilor (în mic): Matisse, Picasso, Cézanne... Aventura Steinilor. Campionii săi artistici sînt sărbătoriţi în acest fel şi în toamna asta (ca în fiecare an, sub o formă sau alta), prin „aventura Steinilor“, ce servesc drept ramă decorativă pentru punerea în valoare şi confirmarea, via Istoriei Artei, a notorietăţii şi cotei acestor deja celebrissimi pictori. Se trece în revistă, de-a lungul sălilor, povestea – cu unele episoade dramatice – a acestei colecţii şi a protagoniştilor ei. Din păcate, nu sînt căutate şi cauzele psihologice care i-au împins pe aceşti evrei americanizaţi de trei generaţii, dar cu inima rămasă în Europa, să fie atît de atraşi de modernismul ce se năştea sub ochii lor. Dar cine poate descifra această misterioasă alchimie sufletească? Oare faptul că au fost tăvăliţi de sute de ani de Istorie şi de diverse interdicţii de a exersa cutare şi cutare meserie, i-a făcut atenţi la toate mutaţiile: tehnologice, sociale sau de mentalitate, plasîndu-i pe creasta valului, cu ochii aţintiţi spre orizont, scrutînd noutăţile ce nu vor întîrzia să apară...? Cine sînt aceşti Stein? Cam toată lumea a auzit de figura mitică a avangardismului literar şi artistic de la începutul secolului al XX-lea, de Gertrude Stein, ce apare pînă şi în ultimul film al lui Woody Allen, Midnight la Paris. Mai puţin se ştie că sînt implicaţi alţi doi fraţi şi soţia unuia dintre ei, şi că sensibilitatea lor artistică i-a ajutat să reunească o colecţie de opere majore (şi uneori minore) ale unor artişti de primă mînă, în momentul cînd erau încă necunoscuţi. Dar cît de bogaţi oare erau ei? Răspunsul la întrebare ni-l dă Ambroise Vollard, marele negustor de tablouri: „Ei cum