„Da, putem!” nu mai este un slogan electoral american, ci deviza care ghidează cultura antreprenorială a Turciei. Venitul pe cap de locuitor s-a triplat în ultimul deceniu, dar turcii se confruntă cu probleme economice care le pot compromite creşterea.

În timp ce Europa stagnează, Turcia înfloreşte în antecamera aderării. Potrivit Financial Times, în prima jumătate a anului, Turcia a înregistrat o rată a creşterii economice de 10,2% comparativ cu 2010. Puterea de cumpărare a crescut cu 60% pe parcursul ultimului deceniu, iar populaţia tânără şi dinamismul pieţelor interne constituie un veritabil catalizator economic şi, totodată, un transformator al tradiţiilor interne.

Factorul „încredere”

Cum reuşesc turcii să prospere într-un context global erodat de austeritate? Cheia de la poarta bunăstării se află în mâinile tinerilor, explică un bancher turc citat de Financial Times, în condiţiile în care peste jumătate din populaţie are sub 30 de ani. „O populaţie care creşte cu un procent anual de 1,1% este o supapă de siguranţă [pentru investitori]. Are nevoie de o mulţime de lucruri, vrea de toate,” apreciază el.

Apoi, în peisajul economic intervine factorul politic. Vicepremierul turc Ali Babacan a declarat că ţara se menţine departe de principalele boli care agravează criza financiară, de problemele din sectorul bancar şi finanţele publice. Babacan subliniază că „ceea ce deosebeşte Turcia de haosul din Europa este un guvern puternic,” care a reglementat activitatea bancară şi menţine datoria publică la un nivel redus. Într-adevăr, noua victorie în alegeri a premierului Recep Tayyip Erdogan, în vară, a permis stabilitatea guvernamentală necesară de pildă continuării investiţiilor în infrastructură, deci continuarea creşterii economice.

Totuşi, cea mai vehiculată explicaţie vizează ceea ce oamenii de afaceri numesc „facto