"Chief, va fi dezastru, o să vezi!", îmi spunea la un eveniment din 2008 un coleg mai experimentat pe care probabil l-aţi recunoscut. De la "înălţimea" celor 23 de ani pe care îi aveam la vremea respectivă, zâmbeam şi dădeam din cap neîncrezător în spusele sale, la finalul unui an cu creştere economică de peste 7%.
La Gala ZF, publicaţie care împlinea atunci zece ani, erau prezenţi, în frunte cu guvernatorul Mugur Isărescu, cei mai puternici oameni de afaceri români, precum Ion Ţiriac sau Dinu Patriciu, şefii celor mai mari bănci, dar şi de companii, doamnele Mariana Gheorghe (OMV Petrom) şi Liliana Solomon (Vodafone) fiind şi ele prezente.
Toată lumea sărbătorea un an de excepţie, în care afacerile creşteau chiar mai mult decât economia, iar bancherii luau bonusuri record pentru finanţările acordate. Şampania curgea, iar îndemnurile "oficiale" erau să o luăm mai încet cu criza pe scări.
Dar apoi tot balul s-a sfârşit! 2009 a fost un an în care economia a dat înapoi tot ce câştigase în anul precedent, noi, ziariştii, a trebuit să învăţăm cu ce se mănâncă legea insolvenţei, iar la galele ZF zâmbetele erau mai puţine, figurile mai încruntate.
Am supravieţuit însă acelui an, cum am supravieţuit şi lui 2010, care a fost de asemenea de recesiune, iar acum, când încheiem un an de creştere, parcă nu mai ştim să ne bucurăm. Economia dă cu plus, iar Steaua a reuşit să se califice din nou în primăvara europeană fotbalistică după cinci ani, dar parcă sentimentul este acelaşi: o bucurie reţinută, poate inexplicabilă.
"Hai să mergem să luăm câteva baxuri de făină şi zahăr", a fost sentimentul care m-a încercat recent, urmărind o serie de reportaje despre al Doilea Război Mondial.
Acelea au fost marile tragedii ale lumii pe care însă doar părinţii sau bunicii noştri le-au trăit. Perioade în care nimănui nu îi păsa de evoluţia economiei, atâta tim