Nici dincolo de moarte, bănuiala de dopaj nu dispare.
Un expert german, Werner Franke, a declarat într-un interviu acordat postului german de televiziune ZDF că moartea campioanei olimpice de atletism Florence Griffith-Joyner este urmarea dopajului. „Primul atac de apoplexie suferit de Griffith-Joyner în 1996 a fost grăitor în sensul utilizării excesive a anabolizantelor".
Cine a îndemnat-o pe Florence să folosească substanţe interzise, stimulatoare pe termen scurt, foarte dăunătoare pe termen lung? Când s-a declanşat ancheta privind cazul Ben Johnson, vinovatul a fost găsit în persoana doctorului Astaphan, diplomat al Universităţii din Toronto, care a spus că unicul motiv pentru care a vrut să „rectifice" în mod chimic performanţele atleţilor canadieni a fost dorinţa lui de a-i vedea pe primele locuri în marile competiţii ale lumii. „Am făcut-o din dragoste pentru ei şi am cheltuit enorm din buzunarul meu." Dacă aş avea toţi banii pe care i-am dat pentru ei, azi aş putea fi un pensionar liniştit, cu restul vieţii asigurat".
Sărmanul doctor Astaphan (care are o elegantă vilă în insulele Caraibe), câtă dorinţă pentru mai binele atleţilor, câţi bani cheltuiţi şi cât de puţină recunoştinţă pentru că a falsificat performanţele „pacienţilor" săi. Iar despre federaţia canadiană de atletism, ce să mai spunem? Ştia totul şi ierta totul! Ca în celebra poveste cu cele trei celebre maimuţe - nu văd, nu aud, nu vorbesc!
Credeam că alte federaţii vor învăţa din păţania canadienilor. Sigur că până a se dovedi că Florence Griffith-Joyner se dopa, mai sunt multe „obstacole" de depăşit: de imagine, de prestigiu, de credibilitate. Dar ...
