Doi porci avu în coteţ nea Teodor Nania şi pe amândoi îi sacrifică, tot ca să fie câte o bucată zdravănă de carne pentru ai săi din familie, dar şi pentru cei mai dragi dintre prieteni. Nici nu se crăpase bine de ziuă, când dădu strigarea printre rude şi vecini că-i vremea să treacă la treabă, dacă nu vor să-i prindă noaptea făcând la cârnaţi, tobă sau caltaboşi.
Se îngrijiră să aibă totul la îndemână când apare văru’ Marin Stancu, singurul care ştie cum să le vină de hac godacilor. Mai greu fu până-l prinseră pe unul dintre râmători, care o porni în goană prin bătătură. Îl ademeni tanti Atena, soţia lui nea Teodor, cu o găleată cu mâncare şi-l potoli Marin de tot în cele din urmă. Că doar de mic copil a tot văzut cum făceau bătrânii lui.
„Tata fugărea porcul până-l prindea. Îl tămâia să se scuture de drăcuieli şi să înlăture afuriseniile, că îl mai trimitea la necuratul când vărsa trocul cu râtul, şi abia după aia îl tăia. Îl mai tămâia şi după, îl jupuia şi cu şoriciul făcea opinci, că n-aveam ce să încălţăm de săraci ce eram“, povesteşte Marin Stancu. Îşi aminteşte că nu punea gura pe vreo bucată de carne până nu se lumina de ziuă.
Pomană, sfârâită la ceaun
Femeile încinseră focul cu coceni sub un ceaun mare cu apă, ca să fie de folosit în caz că îngheaţă buteliile şi să spele bine şoriciul. Obişnuiau până de curând să pună porcul pe pat de paie şi să-l pârlească, acum îl trântiră pe scândură din lemn de brad şi cu arzătorul îl făcură negru tăciune. Tanti Atena puse pe masa din curte ceainicul cu ţuică fiartă lângă praz, o pânie coaptă-n casă, o bucată zdravănă de brânză sărată şi murături care cât să înţepe uşor la limbă. Ei, şi parcă mai cu spor se făcură toate. De voie bună se ocupă nea Toader.
Click pe POZE pentru GALERIE FOTO
„Dacă eşti trist nu scapi de necaz că te găseşte când îi vine să te caute. Muncim