Din motive pe care doar astrologii le-ar putea clarifica cîndva, luna decembrie a fost parcă predestinată să joace un rol însemnat în viaţa noastră comună, a ro-mâniilor luaţi ca o colectivitate. Reflexul acestui fapt ar trebui să fie, în fiecare buclă a unui an, traversarea unui spaţiu- timp, politic şi spiritual, cla-rificator, populat de limpeziri şi limpezimi, de finalizări, de aşezări întemeietoare pentru noul ciclu care se deschide dincolo de cortina Noului An. Pe măsură ce ne îndepărtăm de Decembrie 1989, lucrurile merg exact în direcţia opusă.

Cea mai căutată dintre clarificări a fost, în toată această perioadă, aceea capabilă să tragă linia definitivă, istorică şi politică, dintre revoluţie, contra-revoluţie şi lovitură de stat, iar pe fondul acestei clarificări, pe aceea care desparte responsabilităţi şi vinovăţii, de merite, laurii recunoştinţei şi privilegii. În locul clarificărilor, al tonelor de rapoarte ale comisiilor parlamentare, al investigaţiilor pe cont propriu, al dezvăluirilor şi reevaluărilor care nu mai contenesc, ne afundăm în confuzie. Marcat de momentul trist, dar atît de spiritualizat, al mutării lui Havel de la cele lumeşti, mă întrebam zilele trecute de ce în Cehia tema veridicităţii revoluţiei lor pur şi simplu nu a existat, în timp ce la noi nu conteneşte să genereze "baricade politice" şi, desigur, .... confuzie. Dacă pui sub lupă evenimentele care au determinat prăbuşirea regimului comunist de la Praga, acolo tot ceea ce pentru noi este mister, pentru ei este clar ca lumina zilei: da, a existat o puternică implicare, pe teren, a serviciilor de informaţii străine, inclusiv sovietice, în momentele cheie ale transformării valului popular de manifestaţii anti-comuniste în mecanism de legitimare a noii arhitecturi de putere care i-a luat locul; da, a existat o competiţie politică între susţinătorii unor soluţii alternative ale ieşir