… vine de se leaga. Scriam ieri - … si-atunci ne-au condamnat pe toti la libertate. Am infrant? – ca e usor sa obosesti la douazecisi unu de ani de la Revolutie. Ca libertatea imbatraneste repede si, de cele mai multe ori, urat. Ca, nemaiavand aparent incotro, incepi sa dezcoperi valentele estetice ale cenusiului. precum Adam Michnick (“Grey is beautiful“). Sau poti sa te incapatanezi sa-ti pastrezi intacta mirarea lui “cum a fost cu putinta asa ceva?” O mirare care iti ingaduie sa tragi, macar la rastimpuri, cu ochiul pe gura cheii, spre lumea adevarata.
Pare-se ca un alt dizident, la fel, daca nu mai celebru, Vaclav Havel, nu era nici el cu totul totului impacat cu impacarea lui Michnick. Printr-o potriveala a sortii, aflu astazi discursul pe care ar fi trebuit sa-l rosteasca in Romania, acum doua luni, mai precis pe 5 octombrie. Din cauza bolii, n-a mai apucat.
“Idealul pe care îl atinsesem era că am contribuit la prăbuşirea regimului totalitar comunist şi că am făcut posibilă reîntoarcerea libertăţii în ţara noastră. Dar, din păcate, a fost la scurt timp înlocuit cu iluzia calculului cinic, cu iluzia profitului rapid, cu iluzia că toate celelalte lucruri în afara câştigului material sunt de fapt iluzii. În acelaşi timp, idealurile, emanate din spiritul creativ şi din gândirea critică, au devenit o povară şi un lucru de luat în râs. Sunt de părere că exact asta ar trebui să avem în vedere data viitoare când diverse grupări politice caută voturile noastre”, spunea Václav Havel în mesajul său.
“Astăzi, nu doar ţara noastră, ci întreaga Europă tinde să cadă pradă iluziei unor soluţii tehnocratice rapide. Cu toate acestea, criza băncilor şi cea a datoriilor nu sunt altceva decât criza omului care şi-a abandonat idealurile şi a capitulat în faţa iluziei că omul poate avea totul fără sacrificiu şi fără întârziere”, adăuga acesta. (Sursa Evz.ro)
