- Cultural - nr. 916 / 22 Decembrie, 2011 TEATRUL ROMANESC LA TARGU-MURES 50 de ani in 50 de secvente – 6 Scriam in secventa anterioara despre spectacolul Turandot, debut stralucit al regizorului Dan Micu. A fost o bucurie sa descoperi un tanar director de scena atat de inzestrat, atat de matur, atat de stapan pe mijloacele sale, atat de capabil sa renunte la excesele (foarte des intalnite la incepatorii care tind sa arate imediat tot ce stiu) care ar putea "murdari” creatia scenica si sa pastreze intotdeauna, dintre toate solutiile pe care i le sugereaza fantezia, doar pe cele semnificative, cele esentiale. Iar urmatoarele montari pe care le-a realizat la TarguMures nu au facut decat sa confirme aceste calitati de exceptie ale tanarului director de scena. Dar, inainte de a merge mai departe cu depanarea amintirilor despre Dan Micu si pentru a inscrie creatiile sale in contextul activitatii teatrale targumuresene din acea perioada, foarte bogata in realizari artistice majore, trebuie sa arat ca, imediat dupa acest deosebit de apreciat Turandot, la sectia romana a Teatrului din Targu-Mures au vazut luminile rampei alte cateva spectacole care au ramas puncte de reper in istoria institutiei: Procurorul, o drama politica cu un puternic subtext anticomunist (care pur si simplu te infiora gandindu-te la posibilele represalii la adresa realizatorilor punerii in scena), scrisa de bulgarul Gheorghi Djagarov (in regia lui Alexa Visarion); Buna seara, domnule Wilde, o adaptare muzicala (cu textul de Eugen Mirea si muzica lui H. Malineanu) a comediei lui Oscar Wilde Bunbury (in regia lui Gheorghe Harag); binecunoscuta comedie a lui I. L. Caragiale O noapte furtunoasa (in regia lui Nicolae Scarlat) si Insula lui Mihail Sebastian (in regia lui Constantin Anatol). Despre valoarea si importanta lor vom scrie alta data, acum ne intoarcem la Dan Micu. Al doilea spectacol al tanar